adnotare
Look at other dictionaries:
adnotare — ADNOTÁRE, adnotări, s.f. Acţiunea de a adnota şi rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregeşte un text; adnotaţie. – v. adnota. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ADNOTÁRE s. v. adnotaţie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
adnotáre — s. f., pl. adnotäri … Romanian orthography
adnotare — To sign … Ballentine's law dictionary
annoter — [ anɔte ] v. tr. <conjug. : 1> • 1706; « inventorier » 1418; lat. adnotare ♦ Accompagner (un texte) de notes critiques; mettre sur (un livre) des notes personnelles. Exemplaire annoté par l auteur. ⇒ commenter, marginer. ● annoter verbe… … Encyclopédie Universelle
adnota — ADNOTÁ, adnotez, vb. I. tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98 ADNOTÁ vb. a glosa. (adnota un text.)… … Dicționar Român
adnotaţie — ADNOTÁŢIE, adnotaţii, s.f. Adnotare. – Din lat. adnotatio, annotatio. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ADNOTÁŢIE s. adnotare, notă, notiţă. (adnotaţieii la un text.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime adnotáţie s. f … Dicționar Român
notă — NÓTĂ, note, s.f. 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observaţii referitoare la o anumită chestiune; text scris care conţine o scurtă însemnare, un comentariu. ♢ expr. A lua notă (de ceva) = a lua cunoştinţă (de ceva); a ţine seamă (de… … Dicționar Român
scolie — SCÓLIE, scolii, s.f. 1. (În Grecia antică) Cântec recitat cu acompaniament muzical. 2. (Livr (livresc).) Notă filologică, istorică, critică sau comentariu pentru înţelegerea textului unui autor din antichitate. ♦ Remarcă privitoare la o teoremă.… … Dicționar Român
article — Article, Il vient de Articulus. Un article d une loy ou autre chose, Caput legis. Article concernant la recepte du blé, et des revenuz et domaine de la ville, Caput frumenti, vectigalium, etc. Les articles et item d un conte et autres papiers,… … Thresor de la langue françoyse
croiser — Croiser, actiu. acut. C est mettre en forme de croix. Il vient aussi de crois, Decussare, comme Croisez ces deux bastons. In crucis modum apta. Croiser aussi est canceller une escriture, comme, Ses parties ont esté croisées, Tabulae expensi… … Thresor de la langue françoyse
