conducere
Look at other dictionaries:
conducere — CONDÚCERE, conduceri, s.f. Acţiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (concr.) Persoană sau colectiv care conduce. – v. conduce. Trimis de LauraGellner, 17.03.2009. Sursa: DEX 98 CONDÚCERE s. 1. cârmuire, diriguire, domnie,… … Dicționar Român
conducere — con·dù·ce·re v.tr. e intr. var. → condurre … Dizionario italiano
conduire — [ kɔ̃dɥir ] v. tr. <conjug. : 38> • Xe; lat. conducere, rac. ducere « conduire » I ♦ 1 ♦ Mener (qqn) quelque part. ⇒ accompagner, 1. amener, diriger, guider, mener. Conduire qqn chez le médecin. Conduire un enfant à l école. Conduire qqn en … Encyclopédie Universelle
consiliu — CONSÍLIU, consilii, s.n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activităţii unei organizaţii, firme, societăţi comerciale, instituţii etc. ♢ Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al… … Dicționar Român
conduce — CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se… … Dicționar Român
direcţie — DIRÉCŢIE, direcţii, s.f. I. 1. Orientare în spaţiu a unei fiinţe, a unui obiect, a unei acţiuni, a unui fenomen, a unei mişcări; sens în care se desfăşoară ceva. ♢ loc. adv. În toate direcţiile = peste tot, pretutindeni. 2. (mat.) Proprietate… … Dicționar Român
comisariat — COMISARIÁT, comisariate, s.n. 1. (În vechea organizare administrativă a ţării) Secţie a poliţiei orăşeneşti condusă de un comisar (1). ♦ Localul acestei secţii. 2. (În sintagma) Comisariat militar = organ de conducere militară locală de pe lângă… … Dicționar Român
conducător — CONDUCĂTÓR, OÁRE, conducători, oare, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care conduce, de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = care are însuşirea de a transmite (sau de a nu transmite)… … Dicționar Român
autoconducere — AUTOCONDÚCERE s.f. Conducere a activităţii sociale, economice etc. de către colectivitatea respectivă însăşi sau de către reprezentanţii ei. [pr.: a u ] – Auto1 + conducere. Trimis de ana zecheru, 04.07.2002. Sursa: DEX 98 autocondúcere s. f.… … Dicționar Român
comandament — COMANDAMÉNT, comandamente, s.n. 1. Organ de conducere a unei (mari) unităţi sau a unei instituţii militare. ♢ Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este… … Dicționar Român
