germinare
Look at other dictionaries:
germinare — GERMINÁRE, germinări, s.f. Acţiunea de a germina şi rezultatul ei; încolţire. – v. germina. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GERMINÁRE s. v. germinaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime germináre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
germinare — [dal lat. germinare, der. di germen mĭnis germe ] (io gèrmino, ecc.), lett. ■ v. intr. (aus. essere o avere ) 1. a. [di ramo, pianta, ecc., mettere germogli] ▶◀ [➨ germogliare v. intr. (1. a)]. b. (estens.) [di seme, svilupparsi in pianta] ▶◀ … Enciclopedia Italiana
germinare — ger·mi·nà·re v.intr., v.tr. (io gèrmino) 1. v.intr. (avere o essere) TS bot. di seme, polline, spora e sim., compiere il primo stadio di sviluppo 2. v.intr. (avere o essere) LE germogliare; svilupparsi: così è germinato questo fiore (Dante) 3.… … Dizionario italiano
germinare — {{hw}}{{germinare}}{{/hw}}v. intr. (io germino ; aus. essere o avere ) 1 Germogliare. 2 (fig.) Trarre origine … Enciclopedia di italiano
germinare — A v. intr. 1. germogliare, buttare, gettare, rampollare, tallire, sbocciare, spuntare, nascere, crescere, svilupparsi CONTR. disseccarsi, inaridirsi, morire 2. (fig.) avere origine, formarsi, sorgere, crescere B v. tr. (lett.) generare, creare,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
germer — [ ʒɛrme ] v. intr. <conjug. : 1> • 1130; lat. germinare 1 ♦ Se dit des graines, bulbes ou tubercules destinés ou non à la semence, qui poussent leur germe au dehors (⇒ germination). Semence qui germe dans le sol. On fait germer l orge pour… … Encyclopédie Universelle
ГЕРМИНАТИВНЫЙ — (ново лат. germinativus, от germinare произрастать). Произрастающий. Словарь иностранных слов, вошедших в состав русского языка. Чудинов А.Н., 1910. ГЕРМИНАТИВНЫЙ новолатинск. germinativus, от germinare, произрастать. Произрастающий. Объяснение… … Словарь иностранных слов русского языка
germinatif — germinatif, ive [ ʒɛrminatif, iv ] adj. • XVIe; du lat. germinare « germer » 1 ♦ Qui a rapport au germe ou à la germination. Pouvoir germinatif d une graine. 2 ♦ Relatif au germen (opposé à somatique [2o]). ● germinatif, germinative … Encyclopédie Universelle
germina — GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolţească, să se înmulţească, să pornească un nou ciclu de vegetaţie (în condiţii favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un… … Dicționar Român
germogliare — [lat. germiniare, der. di germen mĭnis germe ] (io germóglio, ecc.). ■ v. intr. (aus. essere o avere ) 1. a. [di ramo, pianta, ecc., mettere germogli] ▶◀ buttare, (lett.) germinare, Ⓣ (bot.) gettare. ‖ gemmare, rampollare, tallire. ⇓ fiorire,… … Enciclopedia Italiana
