certare

certare
index compete

Burton's Legal Thesaurus. . 2006

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • certare — CERTÁRE, certări, s.f. (înv.) Acţiunea de a (se) certa; mustrare; sfadă. – v. certa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERTÁRE s. 1. dojenire, mustrare, (livr.) apostro fare, (pop.) sfădire. (certare cuiva.) 2. v. ceartă …   Dicționar Român

  • certare — cer·tà·re v.intr. (io cèrto; avere) OB combattere, gareggiare Sinonimi: contendere. {{line}} {{/line}} DATA: 1437 38. ETIMO: dal lat. certāre, iter. di cernĕre discutere, decidere …   Dizionario italiano

  • certare — m ( es/ as) charioteer …   Old to modern English dictionary

  • Pignore cum aliquo certare. — См. Биться об заклад …   Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)

  • certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… …   Dicționar Român

  • debatre — de parolles avec aucun et noiser, Altercari, Certare, Concertare, Rixari, Digladiari, Contendere. Debatre de quelque different, et adviser les raisons d un costé et d autre, Disceptare, Cernere de variis rebus. Tant debatre qu on obtienne,… …   Thresor de la langue françoyse

  • Classical High School — Location Providence, Rhode Island, USA In …   Wikipedia

  • zertieren — zer|tie|ren 〈V. intr.; hat; veraltet〉 wetteifern, einen Wettkampf führen [<lat. certare „kämpfen, zur Entscheidung bringen“] * * * zer|tie|ren <sw. V.; hat [lat. certare, zu: certus, ↑zertifizieren] (veraltet): wettstreiten, wetteifern …   Universal-Lexikon

  • SCIAMACHIA — Graece Σκιαμαχία. Latin. umbratilis pugna, Ep. 117. Senecae Ventilatio, pugnae Gymnasticae olim species fuit, quae sine teils fiebat adeoque monomachiae vel hoplomachiae erat oppsita, ex mente Oribasii. Secundum alios, quâ homo adversus umbram et …   Hofmann J. Lexicon universale

  • condamnare — CONDAMNÁRE, condamnări, s.f. Faptul de a condamna. 1. Obligaţie impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancţiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”