eradicare
Look at other dictionaries:
eradicare — ERADICÁRE, eradicări, s.f. Acţiunea de a eradica şi rezultatul ei. – v. eradica. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ERADICÁRE s. v. dezrădăcinare, stârpire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime eradicáre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
eradicare — v. tr. [dal lat. eradicare, der. di radix icis radice , col pref. e ] (io eràdico, tu eràdichi, ecc.). (agr.) [tirare via dal terreno: e. una pianta ] ▶◀ (non com.) deradicare, estirpare, sradicare. ⇑ svellere. ◀▶ piantare … Enciclopedia Italiana
eradicare — e·ra·di·cà·re v.tr. (io eràdico) OB sradicare {{line}} {{/line}} DATA: av. 1311. ETIMO: dal lat. eradīcāre, v. anche radice … Dizionario italiano
arracher — [ araʃe ] v. tr. <conjug. : 1> • déb. XIIe; lat. exradicare, eradicare « déraciner », de radix, radicis « racine » I ♦ V. tr. 1 ♦ Enlever de terre (une plante qui y tient par ses racines). ⇒ déraciner, déterrer, extirper. Défricher une… … Encyclopédie Universelle
eradica — ERADICÁ, eradíc, vb. I. tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desfiinţa. – Din lat., it. eradicare. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 ERADICÁ vb. v. dezrădăcina, stârpi … Dicționar Român
ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… … Dicționar Român
erradicar — ► verbo transitivo Arrancar o suprimir de raíz: ■ hay que erradicar la miseria extrema. SE CONJUGA COMO sacar SINÓNIMO aniquilar exterminar * * * erradicar (del lat. «eradicāre») tr. *Arrancar o *extirpar de raíz una ↘cosa, especialmente no… … Enciclopedia Universal
eradicaţie — ERADICÁŢIE s.f. Eradicare. [gen. iei. / < fr. éradication]. Trimis de LauraGellner, 05.03.2005. Sursa: DN ERADICÁŢIE s. f. eradicare. (< fr. éradication) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
sradicare — v. tr. [lat. exradīcare, var. di eradicare sradicare, estirpare ] (io sràdico, ecc.). 1. [estrarre da terra una pianta con tutte le radici: s. un pesco per trapiantarlo altrove ] ▶◀ (non com.) deradicare, (lett.) diradicare, divellere, eradicare … Enciclopedia Italiana
arracher — Arracher, de cest infinitif Eradicare, syncopez la syllabe moyenne, restera Eracare. De la vient arracher, pour Eracer, Vellere, Auellere, Conuellere, Deuellere, Diuellere, Euellere, Peruellere, Reuellere, Eradicare, Eruncare, Exradicare.… … Thresor de la langue françoyse
