incendere
Look at other dictionaries:
incendere — in·cèn·de·re v.tr. e intr. (io incèndo) LE 1. v.tr., incendiare, bruciare; anche fig.: m incende di Gliceria | la beltà bianca (D Annunzio) 2. v.intr. (essere) ardere; anche fig.: il foco ond ella trista incende (Dante) {{line}} {{/line}} DATA:… … Dizionario italiano
encens — [ ɑ̃sɑ̃ ] n. m. • v. 1135; lat. ecclés. incensum, proprt « ce qui est brûlé » 1 ♦ Substance résineuse aromatique, qui brûle en répandant une odeur pénétrante. Église qui sent l encens. Bâtonnet, baguette d encens. Vase où l on brûle de l encens.… … Encyclopédie Universelle
incendie — [ ɛ̃sɑ̃di ] n. m. • 1575; lat. incendium; cf. a. béarnais encendy (1570) 1 ♦ Grand feu qui se propage en causant des dégâts. ⇒ embrasement, 1. feu. Incendie involontaire, criminel. L explosion a allumé, provoqué un incendie. Incendie qui éclate,… … Encyclopédie Universelle
encender — (Del lat. incendere, quemar < candere, blanquear, abrasar.) ► verbo transitivo 1 Hacer brotar luz o fuego de una cosa: ■ encendió unas velas para cenar. SE CONJUGA COMO tender SINÓNIMO prender ANTÓNIMO apagar 2 Prender f … Enciclopedia Universal
încinge — ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ♢ tranz. fact. El încinge focul. 2. refl. şi tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ tranz. fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a… … Dicționar Român
incense — I. noun Etymology: Middle English encens, from Anglo French, from Late Latin incensum, from Latin, neuter of incensus, past participle of incendere to set on fire, from in + cendere to burn; akin to Latin candēre to glow more at candid Date: 13th … New Collegiate Dictionary
incenso — 1in·cèn·so s.m. CO 1. gommoresina ottenuta incidendo la corteccia di varie piante africane e asiatiche del genere Boswellia, che, bruciando, emana un fumo intensamente aromatico ed è usata, fin dall antichità, durante le cerimonie religiose:… … Dizionario italiano
incense — English has two distinct words incense, but both come ultimately from the same source. The noun, ‘aromatic burnt substance’ [13], comes via Old French encens from late Latin incensum, a noun use of the verb incendere ‘set fire to’ (source of… … The Hutchinson dictionary of word origins
incense — {{11}}incense (n.) late 13c., from O.Fr. encens sweet smelling substance, from L.L. incensum (nom. incensus) burnt incense, lit. something burnt, neut. pp. of L. incendere set on fire (see INCENDIARY (Cf. incendiary)). {{12}}incense (v.1) … Etymology dictionary
incense — incense1 [ ɪnsɛns] noun a gum, spice, or other substance that is burned for the sweet smell it produces. verb perfume with incense or a similar fragrance. Derivatives incensation noun Origin ME: from OFr. encens (n.), encenser (v.), from eccles.… … English new terms dictionary
