revocare
Look at other dictionaries:
revocare — REVOCÁRE, revocări, s.f. 1. Acţiunea de a revoca şi rezultatul ei; revocaţie. 2. (jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voinţă a persoanei care l a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act… … Dicționar Român
revocare — (ant. o non com. rivocare, non più usato nelle forme con l accento sul radicale) v. tr. [dal lat. revŏcare, der. di vocare chiamare , col pref. re ] (io rèvoco [ant. revòco o rivòco ], tu rèvochi, ecc.). 1. (amministr., giur.) [dichiarare non… … Enciclopedia Italiana
revocare — re·vo·cà·re v.tr. (io revoco) 1a. LE richiamare qcn. da un luogo o in un luogo, far tornare indietro: Delfo a suoi tripodi chiaro sonanti | rivoca Apolline (Carducci) | fig., richiamare alla memoria, rievocare: se ciò ch è detto alla mente… … Dizionario italiano
revocare — {{hw}}{{revocare}}{{/hw}}v. tr. (io revoco , tu revochi ) 1 (lett.) Richiamare (anche fig.). 2 Annullare, disdire: revocare un ordine. ETIMOLOGIA: dal lat. revocare ‘chiamare (vocare) indietro (re )’ … Enciclopedia di italiano
revocáre — s. f., g. d. art. revocärii; pl. revocäri … Romanian orthography
revocare — v. tr. 1. (lett.) richiamare 2. annullare, disdire, abrogare, cancellare, cassare, ritirare, ritrattare □ derogare CONTR. emanare, approvare, decretare, omologare, sancire, sanzionare, emettere, fissare, aggiudicare, applicare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
Non revocare potes, quae periere dies. — См. Весна моих промчалась дней И ей ужель возврата нет? … Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)
révoquer — [ revɔke ] v. tr. <conjug. : 1> • 1350; revochier « rappeler (les âmes des morts) » 1190 ; lat. revocare 1 ♦ Destituer (un fonctionnaire, un magistrat, un officier ministériel). ⇒ casser, destituer, relever (de ses fonctions); révocation.… … Encyclopédie Universelle
revoca — REVOCÁ, revóc, vb. I. tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziţie. 2. A scoate dintr o funcţie publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcţie printr un act de guvernământ. – Din fr … Dicționar Român
revocaţie — REVOCÁŢIE s.f. Revocare. – Din lat. revocatio, fr. révocation. Trimis de C Taut, 22.02.2004. Sursa: DEX 98 REVOCÁŢIE s. v. anulare, contramandare, revocare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime revocáţie s. f. (sil. ţi e) … Dicționar Român
